Rolul nostru, ca părinți, este extrem de important în pregătirea copiilor noștri pentru viața de elev. Perioada între 0 și 6 ani este cea mai frumoasă provocare. Este bine să ne pregătim, este bine să ne definim, să ne explicăm, să înțelegem ce avem de făcut pentru a crește un copil capabil să învețe eficient, pentru a crește un copil pregătit pentru școală.

În acest sens am scotocit puțin prin programele școlare pentru educația timpurie în căutarea unor sfaturi utile. Nu am urmărit conținutul programelor școlare, am urmărit competențele, abilitățile pe care este bine să le aibă un viitor școlar fericit.

Am căutat în Marea Britanie, Finlanda, Germania, Spania, Olanda și România. Așa cum am prevăzut conținutul nu este foarte relevant. Sunt țări în care ariile de învățare (literatură, matematică, cunoașterea și înțelegerea lumii înconjurătoare, exprimare prin arte și desen) sunt definite: UK, Finlanda, România, dar sunt și țări în care cadrul didactic este liber să își stabilească obiectivele și conținutul învățării: Spania, Germania și Olanda.

În programa școlară din Marea Britanie am găsit definite principiile care stau la baza educației timpurii, principii pertinente care cu siguranță este bine să le aplicăm și noi, ca părinți, în interacțiunea cu ai noștri copilași:

  • Fiecare copil este unic;
  • Copilul trebuie să învețe, să dezvolte relații pozitive, să fie puternic și independent;
  • Fiecare copil are propriile nevoi, astfel este nevoie de o legătură puternică între părinți și educatori;
  • Copiii se dezvoltă și învăță într-un mod diferit, într-un ritm diferit.

 

Un prim sfat: SĂ ÎNCERCĂM SĂ NU NE MAI COMPARĂM COPIII ÎNTRE EI.

 

Ce înseamnă copil pregătit pentru școală?

 

Copilul pregătit pentru școală este cel care dobândește acele competențe, care îl ajută să învețe eficient.

Caracteristicile învățării eficiente sunt:

  • Joc și explorare – copilul experimentează și investighează lucruri;
  • Învățare activă – copilul se concentrează și persistă chiar dacă întâmpină dificultăți și se bucură de realizări;
  • Creativitate și gândire critică – copilul are și dezvoltă propriile idei, face legături între idei și dezvoltă strategii.

 

Cum dezvoltăm acele abilități și competențe care îl ajută pe copil să învețe eficient:

  1. Comunicare – dezvoltarea limbajului, dezvolarea încrederii și abilităților de exprimare, vorbire și ascultare
  2. Dezvoltare fizică – copil activ și interactiv, control, coordonare și mișcare, sport și alegeri sănătoase în alimentație
  3. Dezvoltare personală, socială și emoțională – relații sănătoase bazate pe respect, competențe sociale, gestionarea emoțiilor, comportament adecvat în cadrul grupului și încredere în propriile abilități.

 

Al doilea sfat: PÂNĂ LA VÂRSTA DE 6 ANI NU ESTE IMPORTANT CÂT ȘTIE COPILUL CI CÂT REUȘEȘTE ACESTA SĂ ÎNȚELEAGĂ ȘI SĂ UTILIZEZE CUNOȘTINȚELE, CUM REUȘEȘTE SĂ SE INTEGREZE ȘI SĂ INTERACȚIONEZE ÎN CADRUL UNUI GRUP.

 

Ce avem de făcut?

Începând cu clasa pregătitoare copiii intră într-un sistem formal de învățare. Din acest motiv educația timpurie acasă și la grădiniță este foarte importantă. Copiii au nevoie ca până la vârsta de 6 ani să descopere bucuria de a învăța și bucuria că sunt parte a unui grup. Părinți sau profesori trebuie să înțelegem că obiectivele învățării nu se stabilesc pentru copii. Noi suntem cei care trebuie să fim evaluați dacă am atins obiectivele educaționale, NU copiii. Noi suntem răspunzători, nu sunt justificate afirmații din partea noastră de genul: nu vrea să învețe, nu este atent, nu se concentrează etc.

Modelul finlandez de învățământ sugerează foarte bine că în învățământul preșcolar copiii ar fi bine să fie expuși la mai puține testări, la mai multe explicații, la mai puțină compeție, la mai multă creativitate și joc, la mai puțină performanță, la mai multă explorare, la mai puțină clasificare, la mai multă încurajare, la mai puține informații, la mai multe situații în care se dezvoltă abilitățile sociale.

NU este bine să cădem în extrema în care dăm înlături formalul, considerându-l ceva rău, ci doar să încercăm să găsim echilibrul necesar pregătirii copilului pentru viața de elev.

Spuneam mai sus că fiecare copil este unic. Din această afirmație rezultă că fiecare copil are nevoie de un plan propriu de dezvoltare, plan care este bine să fie foarte clar definit de către profesor împreună cu părintele și ambele părți să să se țină de el.

Auzim tot mai multe despre cât este de bun sistemul de învățământ finlandez. Aș vrea să punctez un singur lucru: un principiu care este menționat în curricula finlandeză este acela că copiii fără granițe, copiii fără limite au nevoie de o rutină foarte strictă. Se joacă mult, stau mult în aer liber, explorează, copiii finlandezi sunt fericiți, dar nu cu prețul fericirii unui alt copil. Regulile și aprecierea celorlalți oameni sunt aspecte foarte importante. Comportamentul copilului în cadrul clasei este foarte important pentru ei, deoarece acesta va reflecta comportamentul ulterior în cadrul societății.

 

Al treilea sfat: SĂ ÎNCETĂM ÎN A CĂUTA SCUZE COPIILOR NOȘTRI, SĂ ÎNCETĂM ÎN A NU ACEPTA PROBLEMELE PROPRIILOR COPII, SĂ ÎNCERCĂM SĂ ÎI AJUTĂM.

 

În toate țările în care am căutat există un aspect general valabil, cu un rol central în educația copiilor: PĂRINTELE.

Educația primită la grădiniță este complementară educației primite acasă. Acesta este principalul motiv pentru care scriu acest articol. Profesorii au nevoie de experinețele anterioare ale copilului pentru a-și structura activitatea zilnică. Aud de multe ori: copilul meu nu a învățat nimic la grădiniță! Evident părinții care fac astfel de afirmații se gândesc la informații, la poezii, la cântecele etc. Grădinița trebuie să fie în primul rând despre interacțiune.

Și noi ca părinți ar fi bine să înțelegem că putem crește copii fericiți doar interacționând cu aceștia. Copiii noștri sunt foarte expuși. Ce putem face noi este să căutăm acel tip de expunere: literatură, matematică, cunoșterea mediului, arte etc., care îi face: încrezători, activi, respectuoși, capabili să exprime o idee, capabili să asculte, capabili să se coordoneze și să se controleze, capabili să își gestioneze emoțiile, capabili de un comportament adecvat în cadrul unui grup.

 

Al patrulea sfat: PUTEM! Trebuie să căutăm energie, să o canalizăm în direcția copilului și să nu așteptăm de la alții să ne facă treaba de părinte.

 

PS: Curricula românească pentru educația timpurie este foarte bună, dar este aplicată printr-un mecanism extrem de complex. 😊

 

Sursa foto: Pixabay

 

%d bloggers like this: