La un interviu de angajare peste 200 de candidați au fost puși în fața următoarei situații:

 

Într-o zi de iarnă treci pe lângă o stație de autobuz în care se aflau trei persoane:

  1. O femeie bătrână cu probleme grave de sănătate.
  2. Un prieten bun care te ajutase într-o situație dificilă din viața ta.
  3. Partenerul perfect pe care îl visezi de o viață.

 

Ce persoană  alegeți să  salvați din viscol știind că nu aveți posibilitatea să luați decât o persoană?

 

  1. Puteți alege bătrâna deoarece starea ei de sănătate se poate înrăutății.
  2. Puteți alege prietenul deoarece îi sunteți dator pentru ajutorul oferit în trecut.
  3. Puteți alege partenerul perfect cu care puteți să nu vă mai întâlniți niciodată.

 

……………………………………………………………….

 

Pe lângă cele trei variante evidente doar unul dintre cei 200 de candidați a oferit următorul răspuns:

 

Voi da cheile de la mașină prietenului să conducă bătrâna la destinație, iar eu voi astepta venirea autobuzului împreună cu partenera visurilor mele.

 

Trăim într-o lume volatilă, nesigură, ambiguă și complexă. Ceea ce știm, ceea ce vrem, ceea ce credem, ceea ce trăim vor fi aplicabile în mică măsură în viitor. Viitorul de care vă zic este viitorul copiilor noștri.

Sistemul de învățământ a apărut în secolul al XIX lea ca o necesitate la perioada industrializării. În momentul apariției acestuia societatea avea nevoie de specialiști. Diploma garanta un loc de muncă. Trăim o perioadă în care putem să vorbim de o inflație academică. Copiii, tinerii își iau diploma și se duc tot acasă să se joace jocuri video.

Părinți, profesori, avem datoria să gândim educația în afara limitelor formale. Cuvântul care ar putea caracteriza cel mai bine lumea în care trăim, care ar caracteriza cel mai bine efortul nostru de a educa este impredictibilitate. Rutina sistemului de învățământ este un proces prelungit care ne duce spre facultate. Rutina sistemului de învățământ se bazează pe corectitudine. Scriu corect, citesc corect, calculez corect. Rutina este bună, corectitudinea este bună, dar nu trebuie să fie un scop. Atâta timp cât nu ne vom permite să greșim, atâta timp cât, ca adulți, stigmatizăm greșeala, nu vom reuși să generăm ceva nou, nu vom reuși să fim creativi.

 

Cum păstrăm, cum dezvoltăm creativitatea copiilor noștri?

 

Există o percepție destul de generală că oamenii creativi sunt puțin săriți de pe fix, că au suferit o trauma în copilărie, că sunt depresivi, că sunt în afara tiparului. Dar cine a creat tiparul? Există un scop în spatele tiparului?

Creativitatea apare din întrebare. De ce se întâmplă? Cum se întâmplă? Cum aș proceda eu?

Creativitatea înflorește, crește prin experiențele pe care le avem zi de zi, cu o singură condiție: să fim atenți la ce se întâmplă. Viața noastră este o poveste și cea mai bună modalitate de a învăța ceva este prin poveste.

Ziceam că viitorul este ambiguu. Tocmai din această ambiguitate apare creativitatea. Trebuie doar să ne oprim, să privim și să îi dăm sens, să explorăm toate posibibilitățile, să nu gândim ieșirea din tipare ca fiind o teorie a conspirației.

Cât sunt foarte mici copiii, ne bucurăm de spiritul lor creațiv, ne bucurăm de prietenii lor imaginari, ne bucurăm de sensul pe care aceștia îl dau realității.

Când cresc ne supărăm că nu reproduc sensul pe care vreun critic literar l-a dat vreunei povești. Povestea este creația unui om, dar ea trebuie să își piardă sensul în mintea cititorului. Fiecare cititor trebuie să dea propriul sens poveștii, să o transforme în propria creație.

Viitorul, pe care cel mai probabil noi nu îl vom apuca, nu este al cunoștințelor, este al celor care înțeleg că creativitatea, imaginația este mai importantă decât cunoștințele. Viitorul este al celor care reușesc să gândească în afara limitelor, este al celor care reușeșc să interacționeze cu realitatea zilnică, este al celor care nu caută sensul lucrurilor în sensul dat de alții. Viitorul este al celor care gândesc propriul sens al lucrurilor, viitorul este al celor care înțeleg că inteligența este diversă, dinamică și distinctă.

Sursa foto: Pixabay

 

%d bloggers like this: