Am fost crescut într-o familie în care credința creștină este trăită. În tot ceea ce fac nu pot să fac abstracție de valorile transmise, de crezuri, de preceptele morale creștine. În consecință pentru  mine educația copilului are la bază: credința, nădejdea și dragostea.

Suntem la începutul postului Paștelui. Postul nu este despre mâncare, postul este despre a fi bun. Postul înseamnă iertare. Să ne iertăm pe noi înșine, să iertăm pe toți care ne-au greșit. În post trebuie să ne înconjurăm de dragoste, dragoste care cuprinde inclusiv pe cei pe care îi percepem ca dușmani. Trebuie să iubim omul chiar dacă acesta nu ne împărtășește părerile. Trebuie să încetăm să atacăm omul. Trebuie să luptăm cu iubire, să înțelegem, să empatizăm, să sprijinim. Nu putem oferi iubire necondiționată copilului dacă nu facem excercițiul iubirii binevoitoare cu toți ceilalți oameni.

Modul în care ne creștem și educăm copilul nu este bine să se bazeze pe experiențele personale ale altora ci pe relația dintre copil și părinte bazată pe iubire. Modul în care gestionăm o situație la un moment dat nu poate să ne definească ca părinți. Iubirea nu traumatizează, soluțiile izvorâte din iubire sunt întotdeauna corecte.

Ca părinți este bine să ne definim valorile pe care vrem să le împărtășim copiilor și să le trăim. Nu putem să oferim iubire sinceră dacă nu ne iubim pe noi însine și nu ne respectăm. Dacă ne iubim trupul și sufletul vom putea transmite iubirea si celor apropiați. Un părinte bun este un părinte cumpătat în toate.

Închei acest post cu Imnul dragostei din Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel,  capitolul 13

  1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
  2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
  3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
  4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
  5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
  6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
  7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
  8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
  9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
  10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
  11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
  12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
  13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

 

Sursa foto: Pixabay

 

%d bloggers like this: