Prima mea notă în clasa I a fost nota 7. Primul an de școală pentru mine se poate rezuma la premiul al III lea. 25 de copii în clasă, majoritatea s-a bucurat de o frumoasă coroniță, iar eu de un onorant loc pe podium. Acest rezultat nu m-a făcut să înțeleg unde mai am de muncă, nu m-a ambiționat, nu mi-a adus încurajări acasă, cel mult poate fi rezumat la zicala ,,un șut în fund un pas înainte”.

Pentru ce sunt notele și calificativele? De ce mergem la școală? Ce trebuie să învețe elevii? Cum este bine să comunice profesorii cu părinții? Ce a înțeles, ce nu a înțeles elevul?

De ce sunt notele imperfecte?

Deși notele ar trebui să fie obiective, din păcate, acestea sunt mai degrabă subiective.  De cele mai mule ori notele nu reflectă gradul de înțelegere al elevului, ci gradul de implicare, efortul depus pe parcursul unui an școlar la o disciplină de studiu și mai grav gradul de implicare al părintelui în rezolvarea sarcinilor școlare ale elevului. Această imperfecțiune a notei școlare nu face altceva decât să inducă copiilor și părinților dorința de a câștiga în detrimentul dorinței de a învăța.

Astfel școala se rezumă la ce notă a luat elevul, nu la ce a învățat  și unde mai trebuie să lucreze.

Din păcate, dacă pentru copiii înzestrați nativ cu o capacitate mai mare de înțelegere notele motivează, pentru copiii mai puțin înzestrați notele pot reprezenta o mare piedică în realizarea progresului școlar. Dacă copilul renunță, acela este un copil pierdut.

Nota nu este relevantă dacă nu reflectă strict nivelul cunoaștere al elevului  în raport cu obiectivele propuse de standard, de programa școlară. Nota nu este utilă dacă aceasta nu oferă elevului o imagine clară asupra a ceea ce acesta mai are de îmbunătățit.

Elevii continuă să fie judecați, etichetați de către profesori, părinți și comunitate, în general, în raport cu notele, calificativele obținute la școala, în raport cu notele și calificativele obținute de alți elevi.

Importanța unui sistem de evaluare corect și edificator.

Notele nu sunt importante dacă elevii, profesorii și părinții nu știu care sunt competențele, aptitudinile și conceptele urmărite în procesul de predare. Notele nu sunt importante dacă elevul nu știe care obiectiv urmărit trebuie îmbunătățit. Notele nu trebuie să fie modalitatea de penalizare a unui ritm mai scăzut de însușire a unor competențe.

Avem mulți elevi de un 10 ,,aproximativ” și mulți elevi de nota 4, care au renunțat, care sunt pierduți, care după un lung șir de note neînțelese au renunțat să lupte pentru acestea și mai grav au pierdut dorința de a învăța.

Sunt convins că notele și calificativele sunt instrumente utile în procesul de învățare atâta timp cât ele au ca scop oferirea de feedback real elevilor și părinților, real prin conectarea permanentă a rezultatelor școlare cu obiectivele propuse de profesor. Cel mai sigur și mai simplu mod prin care se poate îmbunătății educația, prin care elevul poate progresa este oferirea constantă de feedback.

Cum renunțăm la obsesia notei 10, cum renunțăm la obsesia notei in raport cu notele celorlalți elevi?

  1. Fiecare profesor trebuie să definească foarte clar obiectivele pentru propria disciplină.
  2. Elevii și părinții trebuie să cunoască obiectivele propuse de profesor.
  3. Profesorul trebuie prin evaluări permanente să ofere constat feedback elevilor în raport cu obiectivele propuse.
  4. Profesorul trebuie să primească constant feedback și să îl utilizeze constructiv în procesul de predare.

Știu, sunt mulți de ,,trebuie”, dar nu putem să continuăm doar fiindcă așa s-a procedat până acum, că așa procedează și alții.

Fiecare copil trebuie răsplătit pentru ,,efort”. În consecință fiecare copil merită calificativul FB la disciplina Matematică și explorarea mediului în clasa I. Evident 99% dintre elevi chiar primesc calificativul FB. Astfel toată lumea doarme liniștită. Puțini se întreabă care au fost obiectivele, de unde s-a plecat, unde s-a ajuns în raport cu obiectivele propuse, ce trebuie înbunătățit.

Fără a dezbate cât de bună este programa școlară de clasa I la disciplina Matematică și explorarea mediului, câți profesori, elevi și părinți știu obiectivele cerute de aceasta și câți elevi la finalul anului își însușesc competențe, înțeleg conceptele și reușesc să interconecteze următoarele obiective:

Scrierea, citirea şi formarea numerelor până la 100.

Compararea numerelor în concentrul 0-100.

Ordonarea numerelor în concentrul 0 -100, folosind poziţionarea pe axa numerelor, estimări, aproximări.

Efectuarea de adunări şi scăderi, mental şi în scris, în concentrul 0-100, recurgând frecvent la numărare.

Efectuarea de adunări repetate/ scăderi repetate prin numărare şi reprezentări obiectuale în concentrul 0-100.

Utilizarea unor denumiri şi simboluri matematice (termen, sumă, total, diferenţă, <, >, =, +. -) în rezolvarea şi/sau compunerea de probleme.

Orientarea şi mişcarea în spaţiu în raport cu repere/direcţii date folosind sintagme de tipul: în, pe, deasupra, dedesubt, lângă, în faţă, în spate, stânga, dreapta, orizontal, vertical, oblic ,interior, exterior.

Recunoaşterea unor figuri şi corpuri geometrice în mediul apropiat şi în reprezentări plane accesibile (incluzând desene, reproduceri de artă, reprezentări schematice).

Rezolvarea de probleme prin observarea unor regularităţi din mediul apropiat.

Manifestarea grijii pentru comportarea corectă în relaţie cu mediul natural.

Formularea rezultatelor unor observaţii, folosind câţiva termeni ştiinţifici, reprezentări prin desene şi operatorii logici „şi”, „sau”, „nu”.

Identificarea unor consecinţe ale unor acţiuni, fenomene, procese simple.

Sortarea şi clasificarea unor date din mediul apropiat pe baza a două criterii.

Rezolvarea de probleme simple în care intervin operaţii de adunare sau scădere în concentrul 0-100, cu sprijin în obiecte, imagini sau reprezentări schematice.

Utilizarea unor măsuri neconvenţionale pentru determinarea şi compararea capacităţilor şi a lungimilor.

Utilizarea unor unităţi de măsură pentru determinarea şi compararea duratelor unor activităţi cotidiene.

Realizarea unor schimburi echivalente valoric folosind reprezentări convenţionale standard şi nonstandard în probleme-joc simple de tip venituri-cheltuieli, cu numere din concentrul 0-100.

Identificarea unităţilor de măsură uzuale pentru lungime, capacitate (centimetrul, litrul) şi a unor instrumente adecvate.

În concluzie, notele sunt importante și utile în procesul de învățare, doar daca reflectă în mod real nivelul de cunoștințe în raport cu obiectivele propuse.

 

Sursa foto: Pixabay